Club Altfel

[motanik]

Aici in Ro i-am facut camera dar deocamdata e prea mica sa o foloseasca ea si a dormit in patutul ei lipit de patul nostru in dormitorul nostru de fiecare data cand am venit.

Acum cand ne intoarcem la Londra insa vrem sa cautam o casa mai mare sa ne mutam. Initial am zis sa luam una cu un dormitor in plus sa ii facem camera separat Theodorei dar pe masura ce ma gandesc mai tare asa de repede ma razgandesc. Parca nu imi vine sa o las singura in alta camera, eu nici cat am stat aici in Ro nu am lasat-o sa doarma mai jos cu un etaj cu mama ca nu pot sa ma culc daca nu o vad langa mine (in patutul ei, dar langa patul meu adica). I-am dat-o intr-o seara si noi ne-am uitat la un film si cand a venit vremea sa ne culcam am coborat si am luat-o inapoi, mai ca imi venea sa plang ca nu o vedeam cand am pus capul pe perna. Stiu cu poate suna exagerat dar asa tare m-am invatat cu ea...
In consecinta imi vine sa caut un dormitor mai mare in care sa incapa si patul ei (ca pe asta clar il voi schimba, gata cu patutul de sugar, trecem la pat de copil mare), sa o vad eu seara si cand ma trezesc eu noaptea ca e acolo langa mine, sa stiu ca nu e in alta camera singura, poate ii e urat si ei...

Sunt nebuna?

De la ce varsta ati culcat copilul separat in alta camera? Si cum a fost, v-a fost greu? E doar o perioada de acomodare sau o sa plang si-o sa o vreau inapoi la mine in camera cu saptamanile?
Daca inca doarme cu voi, e din acelasi motiv sau altul, ca de ex lipsa spatiului, a unei alte camere?

Are rost sa luam o casa cu inca un dormitor? O sa-l folosim oare? (avand in vedere ca ne vom intoarce in Ro sper cat mai curand, deci nu ne apuca scoala sa zicem acolo, ca atunci chiar ar avea nevoie de un spatiu al ei, cum are aici in Ro)

Ia ziceti...

[Anga]

Eu am 2 camere si inca de cand s-a nascut a dormit cu mine in camera. Am patul meu intr-o parte si patul lui in cealalta.
Am tot zis ca ii fac aici camera, dar pt ca suntem singuri si fondurile au fost mai mereu insuficiente am lasat asa cum a fost initial.
Cand vine V dormim mai mult in sufragerie pe canapea de ne dor oasele, iar dincolo patul pufos de 2 m sta gol!!!

Concluzie: copilul in camera lui daca se poate! Are nevoie de propriul lui spatiu.
Iar adultii au nevoie de intimitate.

Andra, daca tot va ganditi sa reveniti in Ro eu as zice ca va chinuiti cu mutatul pentru asa o perioada scurta. Pe de alta parte, schimbatul casei e o miscare foarte buna, insa sa nu uitati motivul pt care ati facut-o, sa lasati copila sa doarma in camera ei.

[motanik]

Anga, deci iubitul e tot cu tine in dormitor nu?
Daca ai avea fonduri, cum zici, l-ai muta?
Si daca aveai mai devreme, il mutai mai devreme?

Noi vrem alta casa oricum, ne trebuie ceva mai mare indiferent daca luam cu inca un dormitor sau tot cu 2 cum avem acum dar mai mari, casa tot o schimbam. Ca om mai sta un an, doi, aici nu se mai poate, a ramas mic rau spatiul acum ca am crescut.

[Anga]

Andra, DA, DA si DA.
L-as fi mutat inca de cand a implinit 2 ani.
Asta vara am avut o tentativa cu V. de mutare de camere si aranjare, dupa care ne-am razgandit. In casa trebuie bagati multi bani si ar fi o munca inutila plimbatul de mobile; plus ca ar trebui luata automat o chestie sa umple spatiul lasat de patul lui dincolo, aici un alt birou, un dulap, etc........
"E multe" chestii de luat in calcul.

[aissa]

Noi avem tot 2 camere la dispozitie dar si acum dorm cu ea in pat.
Cat a fost bebe a avut patul pus langa al nostru, in aceeasi camera. Cand nu a mai incaput in el i-am facut pat de om mare (poate ca am gresit doar la latime ca l-am facut doar de 90 cm) si am mutat patul mare (care nu mai avea loc) in sufragerie, sacrificand deci sufrageria in ideea sa ii facem ei camera aerisita. Am pus mocheta cu animale din jungla, are pe pereti personaje din desene, am incercat cum am putut sa ii facem camera pe plac (nu e din aia de "printesa", poate asa ar atrage-o). Dupa cateva saptamani de chin in care incercam sa stam cu ea in pat sa adoarma (daca plecam se dadea jos) in patul de 90 cm repet, am renuntat si doarme cu mine in sufragerie in patul mare iar taica-su in patul ei. Nu cred ca voi putea sa "scap" de ea decat daca o sa am fonduri sa ii fac o camera speciala, mobilata si utilata cu chestii din astea moderne de fetite fitoase. Sau cand s-o plictisi ea de mine. Este imposibil sa o fac sa incerce a doarma dincolo. Ea s-a obisnuit sa m-a caute in fiecare noapte, sta cu picioarele infipte in mine, in burta, in picior, daca nu am simte vine dupa mine, eu la fel, o ascult cum respira, o invelesc, o pup cand viseaza urat... Sunt cu capul oricum, nu e prea sanatos dar...asta e.

[n.bris]

Andrei are aproape 6 ani si doarme in camera lui doar de vreo 3 luni .Pana acum nici nu aveam spatiu , asa ca n-am avut cum sa il testez daca vrea /poate sa doarma singur .A durat vreo 3 saptamani , pana s-a obisnuit , saptamani in care ma trezeam noaptea ca atunci cand era bebe mic , pt ca se trezea si bazaia si trebuia sa stau sa il adorm din nou .Acum citim povesti si apoi stau cu el inca o perioada ...pana adoarme sau aproape .De mentionat ca doarme la el cu conditia ca veioza sa ramana aprinsa toata noaptea , lumina de pe hol la fel si usile deschise si la el si la mine .

[stella]

Am mai scris si aseara, dar vad ca iar s-a dus in negura mesajul meu .
deci Vale doarme in camera ei de la 7 luni .( varsta de 7 luni)

[nikomiko]

Aissa, eu cred ca la un momentdat o sa vrea Ale singura sa se mute singura in camera ei. Asa sunt unii copii, mai "lipiciosi" asa.

Pe Anna o culcam singura la ea in camera de cand ne-am mutat in ap. asta. Ea avea atunci un an si 4 luni. De-asta am vrut sa plecam din apartamentul vechi, sa aibe ea camera ei si noi umpic de timp liber seara. In apartamentul vechi nu puteam face nimic seara de pe la 8 cand mergea ea la culcare. Si la tv ne uitam cu castile pe urechi, ca domnisoara e sensibiloasa si nu-i prieste galagia. Daca venea cineva la noi trebuia sa-i reamintesc de 44235^6054 sa vorbeasca in soapta.
Anna tot asa, dormea in patutul ei, langa patul nostru. Cand dormea cu noi in pat se catara sa ma tina de par. Si cum ma miscam, se rotea si ea dupa parul meu si tot asa. Intr-un final nu ne odihneam nici eu, nici ea.
De cand ne-am mutat aici am pus-o direct la ea in camera si dormim cu usile deschise. Chiar si inchise as auzi ce face, ca e un amarat de perete de rigips intre noi. Si s-a invatat ca daca nu poate dormi, o deranjeaza ceva sau asa, ma striga si merg la ea. Dar e ok. Ne-a fost foarte usoara acomodarea, eu ma asteptam sa fie mult mai greu.
De dormit doarme cu tot stins, fara luminita de veghe sau asa ceva, dar de adormit trebuie sa stau cu ea in pat si s-o tin in brate pana adoarme. Drept e ca si eu m-am obisnuit asa :)

[minou]

Si eu sunt PRO camera copilului. Cu cat e copilul mai mic cu atat mai bine. In fond orice i s-ar intampla, copilul e doar in alta camera, nu la capatul pamantului. Nu sunt deacord sa stea langa mine doar pentru ca i se poate intampla ceva. Copilul poate fi supravegheat la fel de atent si daca e in alta camera, cum zice si Niko, o usa chiar si intredeschisa e suficienta sa auzi tot. E nevoie de intimitate si pentru adulti si pentru el. Cu cat e mai tarziu cu atat e mai greu, zic eu. Acum depinde si de copil. Dar daca nu o sa mai vrea deloc sa stea in camera lor? Ce va faceti atunci?

[aldebaran]

De 3 nopti doarme si Aris singur in camera lui. Am reusit sa i-o facem, cu putina intarziere din lipsa de timp, dar cel putin am reusit sa o terminam pana sa vina aia mica.
Baiatul meu era gata demult sa doarma singur, numai ca nu eram eu...El a adormit singur, a dormit neintors, si i-a placut teribil in patutul nou. Mie mi s-a strans inima in prima seara cand nu l-am mai avut langa mine, insa el e fericit si asta e important.
Azi noapte m-a strigat ca i se infundase nasul, l-am auzit cam cu greu, trebuie sa invete sa ma strige mai tare sau sa vina la mine.
Sa vedem cum o dormi in noaptea asta ca tuseste si s-ar putea sa nu poata dormi bine.
Acum imi pare rau ca nu ne-am mutat mai demult ca sa fi putut dormi singur de mititel. Dar si acum e bine. Are exact 4 ani jumate.

[irinuca]

Matei doarme singur de multa vreme,de pe la 3 ani, insa se mai rasfata seara ,fiindca vrea pe unul din noi langa el,sa-i citim poveste ,sa una,sa alta,se desparte greu de noi,insa nu plange. doarme fara lampita de veghe,cu intuneric deplin, iar cand are probleme cu nasul sau tuse si se trezeste noaptea,e morocanos tare, plange ca si-a stricat somnul si raman eu cu el. in rest,e foarte multumit cu "cetatea" lui,ca in dormitor are turn,cu scarita si tot ce-l satisface pe el ,cu lumea lui.
dar ,cum zicea si Corina, ni s-a parut noua mai ciudat sa doarma singur,ca, de obicei, unul din noi ramanea acolo cu el toata noaptea ,sa nu fie dezvelit,sa nu cada,stiti voi,zapaceli de parinti.